joi, 2 octombrie 2008
Scumpul si minunatul meu iubit...viata ne schimba...
Scumpul si minunatul meu iubit...viata ne schimba...
Cand am plecat de langa tine eram pentru tine o fata obisnuita si doar inca o femeie ce s-a pierdut in mirosul pernei tale, iar pentru mine erai esecul vietii mele, regretul cel mai mare in iubire ca nu a fost sa fie. Azi sunt o femeie obisnuita ce a pierdut mirosul imbietor al pernei tale si dupa care regreti ca nu te poate saruta in fiecare noapte dulce si apasat de noapte buna. ...Mi-e dor sa te tin de mana...
"Nu cred ca acesta este sfarsitul, nu e adevarat, nu se poate asa!Nu vreau sa te pierd! Ramai te rog!" ... "Ma doare sufletul de atata amaraciune.Mi se pune un nod in gat si nu pot respira! de ce trebuie sa fie atat de cruda aceasta dimineata insorita? E urat fara sufletul tau!" ...
" Deschide-ti sufletul, cu lacrimi sa-l ud,
Poate-nfloriva cum fost-a demult,
Iar zambetul tau, un zambet de inger
Ma va purta catre-al noualea cer!"
...
"Draga mea doamna..." "Ceva exista intre noi..."
(P.A.)...in serile tarzii si diminetile pustii...
Suntem ca barcutele din imagine: parem mici pe exterior, dar putem inmagazina atat de mult... unele vin, altele pleaca...la final, toate sunt epave ale unei mari...
vineri, 21 martie 2008
Se intuneca tot...
Se intuneca...pare ca mi se intuneca si mie mintea si sufletul...ma apasa umbre grele si urate. Imi mut trupul, care pare plin de plumb, dintr-un colt in altul al camerei, poate poate imi gasesc linistea asa....M-as duce sa fac un dus fierbinde de sa ma arda carnea pe mine si sa-mi faca implozie plamanii de la aburul fierbinde, poate nu mai simt durerea asta mahnitoare in suflet...
As vrea sa vorbesc, dar imi simt limba amortita...nu vrea sa se miste...e inghetata parca.
As vrea sa te ating si mi te imaginez zambind dulce si iubitor, dar cand vad cum mana mea-ti mangaie pielea...totul parca se prabuseste...devine carnal, mizerabil, dezamagitor...
Doamne...ce intuneric e...si eu sunt atat de singura...nu mi-e frica ...mi-e ciuda!mi-e scarba!mi-e dor...atat de dor de fericirea care ne-a unit la inceput.,..tanjesc atat de mult sa te mai pot saruta macar o data la fel de curat ca in prima zi...sa te sarut cu sufletul curat...sa-l am curat....sa-l ai curat...
te vad mai frumos ca niciodata si totusi....te-ai manjit...Doamne cat esti de murdar...si de inchis la culoare...aproape negru...HEI!!!! NU TE MAI VAD!!!!! VINO INAPOI, TE IMPLOR!!!!!
miercuri, 19 martie 2008
miercuri, 30 ianuarie 2008
Poate el...poate eu...
M-o fi salvat el, dar tot el ma baga in pamant....iar ma nenorocesc singura si nu stiu de ce....
mai tii minte ca iti spuneam cum nu pot manca daca sunt trista, cum nu-mi pot gasi linistea si cum in momentele astea nimic nu mai este la fel de normal?
Mi s-a intamplat la fel...a nush cata oara...iar sunt singura si tre sa imi aleg drumul in viata si ce fac in relatiile cu oamenii...am mai fost aici...pot!!!
De ce oare se intampla asta mereu?
Poate sunt eu de vina...poate nu reusesc sa ma impac cu gandul ca tre sa traiesc langa un barbat, sau poate nu ma multumesc cu conditia de a fi sluga...sau pur si simplu poate sunt mult prea sarita de pe fix....
Dar el?el nu are nici o vina?ei nu au avut nici o vina?
Ma intreb.....
miercuri, 23 ianuarie 2008
Si a aparut ...el...
Ce s-a intamplat cu viata mea de atunci, e simplu si totusi, atat de complicat....
s-a intamplat el..."ninunea" (cum ii zic eu) de om care a aparut din senin si mi-a transformat, ca-n povestile cu zane bune, lacrimile-n zambete.
m-am intrebat din prima seara ce aduc eu bun in viata lui; m-am intrebat cum naiba sa-l fac fericit; cum voi reusi oare sa il fac sa nu ma mai jigneasca cu ceea ce sunt, cum au facut-o altii...
stiti ce mi-am raspuns? ca eu sunt o minune de sine statatoare! asa ca, daca nu-i place, e liber sa plece si sa nu-mi incurce existenta....
sa va spun un secret.....
......n-a plecat ;))
vineri, 18 ianuarie 2008
introducere in ...viatza...
Si cum ziceam...introducere...
Viata mea a inceput demult tare...undeva pe la 13-14 ani, odata cu prima iubire. A trecut atat de mult de atunci...
in vara anului 2007 am avut ultimul blocaj sentimental...mi-am revenit complet din tot ce am trait urat si frumos,...si iata-ma aici in primele zile ale lui 2008 cum zambesc renascuta.
sunt mult prea rece azi ca sa spun ceva ...patrunzator...sunt ranita, singura, apatica,nedumerita, dar renascuta...
acesta e doar un moment al vietii mele...maine va fi altul,poimaine la fel...constanta e ca exist...
mi-e dor de cineva, insa nu stiu de cine...ma doare ceva, dar nu stiu ce...ash vrea sa-i zic astenie de primavara, dar nu e primavara :-s
am un drum nou si frumos si...doar al meu :)
va pup pe toti : pt ca pot, pt ca sunt o persoana calda, pt ca vreau si pt ca-mi permit(e gratis) ;))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)