Se intuneca...pare ca mi se intuneca si mie mintea si sufletul...ma apasa umbre grele si urate. Imi mut trupul, care pare plin de plumb, dintr-un colt in altul al camerei, poate poate imi gasesc linistea asa....M-as duce sa fac un dus fierbinde de sa ma arda carnea pe mine si sa-mi faca implozie plamanii de la aburul fierbinde, poate nu mai simt durerea asta mahnitoare in suflet...
As vrea sa vorbesc, dar imi simt limba amortita...nu vrea sa se miste...e inghetata parca.
As vrea sa te ating si mi te imaginez zambind dulce si iubitor, dar cand vad cum mana mea-ti mangaie pielea...totul parca se prabuseste...devine carnal, mizerabil, dezamagitor...
Doamne...ce intuneric e...si eu sunt atat de singura...nu mi-e frica ...mi-e ciuda!mi-e scarba!mi-e dor...atat de dor de fericirea care ne-a unit la inceput.,..tanjesc atat de mult sa te mai pot saruta macar o data la fel de curat ca in prima zi...sa te sarut cu sufletul curat...sa-l am curat....sa-l ai curat...
te vad mai frumos ca niciodata si totusi....te-ai manjit...Doamne cat esti de murdar...si de inchis la culoare...aproape negru...HEI!!!! NU TE MAI VAD!!!!! VINO INAPOI, TE IMPLOR!!!!!